Definita cuvantului diastemă
DIASTÉMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu diastemă
scoifúră, scoifúre, s.f. (reg.) carapacea broaștei țestoase. Vezi definitia »
ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag. Vezi definitia »
valútă s. f., g.-d. art. valútei; pl. valúte Vezi definitia »
scoldúșă, scoldúșe, s.f. (reg.) fructul scoldușului (v.). Vezi definitia »
SINTÉZĂ s. f. 1. metodă de cunoaștere constând din recompunerea unui tot din părțile sale componente. ◊ reunire. ◊ lucrare, operă care abordează datele esențiale ale unei probleme, ale unei discipline etc. ◊ (mil.) document de raportare a situației și informare a eșalonului superior, la sfârșitul zilei de luptă sau al unei acțiuni. 2. operație, metodă prin care se obține un compus chimic din elementele lui sau din compuși mai simpli. 3. (fiz.) combinare a culorilor rezultate din amestecul sau din suprapunerea a două sau mai multe culori. ◊ recompunere a elementelor în care a fost descompusă imaginea transmisă la distanță. ♦ ă sunetelor = a) tehnică de generare pe cale electronică a sunetelor. b) tehnică de procesare prin care se reduce redundanța semnalelor vorbirii umane. 4. (fil.) unitate dialectică a laturilor contrare ◊ (la Hegel) etapa finală a triadei, fuziunea contrariilor (teza și antiteza). (< fr. synthèse) Vezi definitia »