COMPETÉNȚĂ, competențe, s. f. Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ Expr. A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. [Var.: competínță s. f.] – Din fr. compétence. Vezi definitia »

MELÁNĂ s. f. Fibră textilă sintetică cu proprietăți asemănătoare lânii. – Denumire comercială. Vezi definitia »

a cânta la flautul cu gușă/ la taragot expr. a practica felația. Vezi definitia »

SCHIMONOSEÁLĂ, schimonoseli, s. f. Faptul de a (se) schimonosi; schimonositură. [Var.: (reg.) schimoseálă s. f.] – Schimonosi + suf. -eală. Vezi definitia »

ZĂLĂUÁNCĂ, zălăuánce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Zalău. ♦ Locuitoare din municipiul Zalău. [sil. -lă-uan-, g.-d. art. zălăuáncei] (din zălăuan + suf. -că) Vezi definitia »