OSTRACÍTĂ, ostracite, s. f. Stridie fosilă. – Din fr. ostracite. Vezi definitia »

TÍSĂ, tise, s. f. Arbore sau arbust rășinos, care poate atinge peste 1000 de ani, cu frunze lungi, aciculare, lucioase, cu lemnul tare și foarte prețios (Taxus baccata); p. restr. lemnul acestui arbore. [Var.: (rar) tis s. m.] – Din sl. tisa. Vezi definitia »

lîncótă (lâncóte), s. f. – Înșelăciune, păcăleală, minciună. Sl. ląkota „undiță” (Scriban). – Sec. XVI, înv. – Der. lîncoti, vb. (a amăgi, a înșela, a minți), cf. sl. lankovati. Vezi definitia »

PILIFÉRĂ, pilifere, adj. (Bot.; în sintagma) Zonă piliferă = porțiune din rădăcină (sau din ramificațiile ei) cu perișori absorbanți. – Din fr. pilifère. Vezi definitia »

ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus. izba]. Vezi definitia »