Definita cuvantului disonanță
DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disonanță
TRIGLICERÍDĂ s. f. triester al glicerinei, cu acizi grași. (< fr. triglyceride) Vezi definitia »
TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră și de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicție. 2. Ținere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependență. ♦ (Fig.) Ocrotire, sprijin. [< lat., it. tutela, fr. tutelle]. Vezi definitia »
DEFICIÉNȚĂ, deficiențe, s. f. Scădere, lipsă, greșeală; rămânere în urmă. ♦ Lipsă în integritatea anatomică și funcțională a unui organ; absență a anumitor facultăți fizice sau psihice. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. déficience, lat. deficientia. Vezi definitia »
tăgấrnă, tăgấrne, s.f. (reg.) desagă. Vezi definitia »
ȘERPUIÁLĂ, șerpuieli, s. f. (Rar) Șerpuire. [Pr.: -pu-ia-] – Șerpui + suf. -eală. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z