RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; refacere, reclădire, reconstituire. ♦ (Lingv.) Refacere, cu ajutorul comparației dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; reconstituire (4). – Din fr. reconstruction. Vezi definitia »

CISTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a vezicii urinare (cistită etc.). (< fr. cystopexie) Vezi definitia »

călấie s.f. (reg., înv.) plăcintă din făină de grâu cu lapte și cu ouă. Vezi definitia »

VENECTAZÍE s. f. dilatație a unei vene. (< fr. vénéctasie) Vezi definitia »

CONCÍZIE s. f. Calitatea de a fi concis; exprimare, formulare scurtă; laconism. [Var.: conciziúne s. f.] – Din fr. concision, lat. concisio, -onis. Vezi definitia »