MIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază mușchii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »

POLIDACTILÍE s.f. (Med.) Anomalie caracterizată prin prezența mai multor degete la mâini sau la picioare. [Gen. -iei. / < fr. polydactylie, cf. gr. polys – numeros, daktylos – deget]. Vezi definitia »

MELOPLASTÍE s. f. refacere chirurgicală a feței. (< fr. méloplastie) Vezi definitia »

HIPOCLORURÍE s. f. diminuare a cantității de cloruri eliminate prin urină. (< fr. hypochlorurie) Vezi definitia »

FONOLOGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază sunetele vorbite din punctul de vedere al structurii lor sonore și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă. 2. Disciplină lingvistică având ca subiect fonemele. [Gen. -iei. / < fr. phonologie]. Vezi definitia »