șlaúf, șlaúfe, s.n. (reg.) furtun de tras vinul. Vezi definitia »

PUF³, pufuri, s. n. Scaun scund, fără spătar, de formă cilindrică, capitonat sau făcut din material plastic umplut cu aer. – Din fr. pouf. Vezi definitia »

vacúf (-furi), s. n. – Fundație de binefacere. – Mr. văcufe. Tc. vac(u)f (Tiktin), cf. ngr. βαϰούφιον, bg. vacăf, sb. vakup. Vezi definitia »

PRODÚF, produfuri, s. n. (Reg.) Gaură, copcă făcută în gheața formată deasupra unei ape. [Var.: predúf s. n.] – Din sl. produhŭ. Vezi definitia »

buf interj. – Exprimă zgomotul produs de ciocnirea a două corpuri, de o lovitură sau o căzătură. Creație expresivă, care se întîlnește cu sl. buchnoti sau buchati „a bate cu putere”, de unde bg. buchnuvam, sb. buchnuti, rus. buchatĭ (Berneker 97); fapt pentru care Miklosich, Slaw. Elem., 18, n-a șovăit să derive cuvîntul rom. din sl. Pe de altă parte, rezultatele acestei rădăcini expresive s-au contaminat și cinfundat adesea cu cele ale lui buh-. Der. bufni (var. buhni, buvni, bumni, bugni, bufui, buhăi), vb. (a izbucni; a bombăni, a izbi); bufneală (var. bufăială, bufnet, bufnitură, buhnitură), s. f. (zgomot brusc); buhnaci, s. m. (certăreț, gîlcevitor); bufnos, adj. (prost dispus, ursuz); îmbufna, vb. (a supăra, a irita); răbufni, vb. (a pocni; a cădea zgomotos). Vezi definitia »