Definita cuvantului dualism
DUALÍSM s.n. 1. (op. monism) Concepție filozofică potrivit căreia la baza existenței stau două principii opuse și ireductibile: materia și spiritul, corpul și sufletul, binele și răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluția din 1848, constând în alianța păturilor conducătoare ale celor două națiuni privilegiate (austriacă și ungară). [< fr. dualisme].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dualism
CLASICÍSM s. n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta si literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate. 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă. – Din fr. classicisme. Vezi definitia »
HIPOCRATÍSM s. n. 1. (med.) sistem de tratament bazat pe concepția lui Hipocrat. 2. ~ digital = îngroșare a extremității degetelor, cu deformarea unghiilor. (< fr. hippocratisme) Vezi definitia »
APINEALÍSM s. n. insuficiență a secreției glandei pineale; anepifizie. (< fr. apinéalisme) Vezi definitia »
NERVÍSM s.n. Orientare fiziologică materialistă asupra vieții psihice, care atribuie creierului rolul de substrat material al vieții psihice. [Cf. fr. nervisme]. Vezi definitia »
STÂNGÍSM s. n. 1. concepție și practică radicală în mișcarea comunistă și muncitoarească, tinzând să aplice inadecvat principiile și învățătura comunistă. 2. faptă, manifestare etc. de stânga. (după rus. levizna) Vezi definitia »