VORTICÍSM s. n. mișcare artistică de avangardă apărută în Anglia în al doilea deceniu al sec. XX, care lega arta și poezia de mecanicism și de civilizația industrială modernă, propunând organizarea formelor într-un sistem de unghiuri și de curbe în jurul unui punct determinat. (< engl. vorticism) Vezi definitia »

DIPLASIÁSM s. n. geminarea consoanei n din prefixul sau prepoziția în înainte de vocală. (< lat. diplasiasmus, gr. diplasiasmos) Vezi definitia »

FAUVÍSM s.n. Curent formalist în pictura franceză de la începutul sec. XX, care reprezenta lumea concretă în culori violente, folosind tonuri pure și renunțând la perspectivă. [Pron. fo-vism, scris și fovism. / < fr. fauvisme]. Vezi definitia »

MENȘEVÍSM s. n. curent liberal apărut la începutul sec. XX în cadrul social-democrației ruse, care se opunea prevederilor programatice marxist-leniniste. (< rus. menșevizm) Vezi definitia »

NATURALÍSM s.n. 1. Tendință în literatură și artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesențiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franța în a doua jumătate a sec. XIX sub influența scientismului și pozitivismului, care susținea ideea determinismului social și (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăși, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viața morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme]. Vezi definitia »