dúo s. n. – Compoziție muzicală executată pe două voci. It. duo. – Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste. Vezi definitia »

STÁTU-QUÓ s. n. Stare care a existat mai înainte, care se menține și în momentul de față și în raport cu care se apreciază efectele unui tratat, ale unei convenții etc. – Loc. lat. Vezi definitia »

DÚO² s. n. duet (2). (< it. duo) Vezi definitia »

iuó adv. – Unde. – Var. iuă, io, (Bihor) iu. Mr. iu(va), megl. uă. Lat. ubi „unde” confundat cu ibi „acolo” (Candrea-Dens. 900; REW 9028; Tiktin; DAR), cf. vegl. yo, it. ove, fr. où, prov. o, v. port. u. Apare în texte din sec. XVII, astăzi numai în Trans. de Vest. Vezi definitia »

DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo. Vezi definitia »