PRERAFAELITÍSM s.n. 1. Doctrină estetică de la sfârșitul sec. XIX, care plasa apogeul picturii în operele predecesorilor lui Rafael. 2. Curent estetizant în literatura sec. XIX, care condamnă poezia decadentă, admițând literatura înaintașilor. [Pron. -fa-e-, var. prerafaelism s.n. / cf. fr. préraphaélisme < Rafael – pictor, sculptor și arhitect al Renașterii]. Vezi definitia »

TURÍSM, (2) turisme, s. n. 1. Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere. 2. Autoturism. – Din fr. tourisme, it. turismo. Vezi definitia »

TANTRÍSM s. n. Denumire dată mai multor curente religioase din India din sec. IX până în sec. XIII, opuse brahmanismului. – Din fr. tantrisme. Vezi definitia »

TALMUDÍSM s. n. 1. studiul Talmudului. 2. (fig.) tendință de a privi lucrurile static, rigid, dogmatic; interpretare speculativă. (< fr. talmudisme) Vezi definitia »

PROTESTANTÍSM s.n. Nume dat tuturor doctrinelor religioase creștine care s-au rupt de catolicism prin reformele din sec. XVI. [< fr. protestantisme, germ. Protestantismus]. Vezi definitia »