COTANGÉNTĂ, cotangente, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu tangenta trigonometrică a unghiului complemantar. – Din fr. contangente. Vezi definitia »

MÁRJĂ, marje, s. f. (Livr.) Rezervă de care se poate dispune în anumite limite. – Din fr. marge. Vezi definitia »

CLOÁSMĂ s. f. pigmentație a pielii galbenă-cenușie, situată pe frunte, obraji și bărbie. (< fr. chloasma, gr. khloasma) Vezi definitia »

spumulícă s.f. (reg.) spumușoară. Vezi definitia »

MIXTÚRĂ, mixturi, s. f. 1. (Livr., depr.) Amestec de elemente eterogene; amestecătură. 2. Substanță, material, amestec etc. preparate prin amestecarea mai multor substanțe, materiale etc., de obicei lichide sau granulare. 3. (Muz.) Sunet deosebit obținut la orgă prin producerea simultană a unor timbruri diferite. – Din fr. mixture, lat. mixtura. Vezi definitia »