CARSTOLOGÍE s.f. Disciplină geologică având ca obiect studiul fenomenelor carstice. [< fr. karstologie]. Vezi definitia »

DECALVÁȚIE, decalvații, s. f. 1. (Rar) Calviție. 2. Pedeapsă, în vechiul drept, care consta în raderea părului de pe capul condamnaților. – Din fr. décalvation, lat. decalvatio. Vezi definitia »

TRIPERÍE s.f. Secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. [Gen. -iei. / < fr. triperie]. Vezi definitia »

DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »

HIPOCALCIURÍE s. f. diminuare a cantității de calciu conținut în urină. (< fr. hypocalciurie) Vezi definitia »