vinderéu (-éi), s. m. – Șoim (Falco aesalon). Mag. vándor (sólyom) „(șoim) călător” (Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 98; R. Riegler, Miscell. Schuchardt, 2). Cf. vandralău. Vezi definitia »

EVRÉU, evrei, s. m. Persoană (de religie mozaică) făcând parte din populația originară prin tradiție din Israelul și Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a actualului stat Israel. – Din sl. evreinŭ. Vezi definitia »

ELIZÉU, elizee, s. n. Loc unde cei vechi credeau că se duc sufletele oamenilor virtuoși. ◊ (Adjectival) Câmpiile elizee. – Din fr. Élysée, lat. Elysium. Vezi definitia »

cerestéu s.n. (reg.) ferăstrău. Vezi definitia »

SALÉU, saleuri, s. n. Preparat alimentar crocant de forma unui bețișor, făcut din aluat sărat, cu gust picant prin adaos de sare, brânză, chimen etc. și care se servește ca aperitiv. – Din fr. salé „sărat”. Vezi definitia »