ALOTROPÍE s. f. Proprietate a unui element chimic de a exista în două sau mai multe forme care diferă între ele din punct de vedere fizic, iar, uneori, și din punct de vedere chimic. – Din fr. allotropie. Vezi definitia »

SUSTENTÁȚIE s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen. -iei, var. sustentațiune s.f. / cf. fr. sustentation]. Vezi definitia »

HEROINOMANÍE s.f. Toxicomanie cu heroină. [Pron. -ro-i-. / < fr. héroïnomanie]. Vezi definitia »

-LOGÍE elem. log(o)-. Vezi definitia »

EMACIÁȚIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation]. Vezi definitia »