Definita cuvantului eneadă
ENEÁDĂ s.f. (Ant.) Ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ♦ (Rar) Reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. [Pron. -ne-a-. / < fr. ennéade, cf. gr. enneas].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu eneadă
ZOBORÍNĂ s. f. Zlamac; cocoloș, bulgăre dintr-un material. (din zob) Vezi definitia »
CORDILIÉRĂ s. f. lanț de munți cu lungimea foarte mare, din mai multe șiruri paralele. (< fr. cordillère, sp. cordillera) Vezi definitia »
FÂNÁȚĂ s. f. v. fâneață. Vezi definitia »
osînză (osấnze), s. f. – Grăsime de porc neprăjită. – Mr. usăndză. Lat. axungia (Pușcariu 1228; Candrea-Dens., 1292; REW 846), cf. it. sugna, logud. assundza, campan. assonza. Proveniența lui a inițial s-a încercat a fi explicată prin intermediul unei var. lat. *oxungia (Pușcariu; Candrea-Dens.); prin var. atestată auxungia (Graur, Rom., LVI, 105); prin încrucișare cu gr. ὀξύς (Skok, Byzantion, VI, 371) sau prin gr. ỏξύγγιον (Diculescu, Elemente, 436). Totuși o aton rezultat nu poate fi rom., ci recent; încît e mai probabilă o pierdere a inițialei, ca în it. sugna, v. fr. soignée, cu aglutinarea posterioară a lui o, cf. omidă, onanie. Vezi definitia »
NEÎNDRĂZNEÁLĂ s. f. (Rar) Lipsă de îndrăzneală, timiditate. – Din ne- + îndrăzneală. Vezi definitia »