BIOFENOMENOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul fenomenelor vieții. [< fr. biophénoménologie]. Vezi definitia »

TALASOCRAȚÍE s. f. 1. stăpânire asupra mărilor. 2. putere întemeiată pe supremație maritimă. (< fr. thalassocratie) Vezi definitia »

INSOLÁȚIE s. f. 1. afecțiune provocată de radiațiile solare asupra organismului și manifestată prin dureri de cap, febră etc. 2. stare patologică a plantelor datorită excesului de lumină sau de căldură solară. 3. iluminare a unei suprafețe de către razele solare. ◊ tratament prin expunere la soare. (< fr. insolation, lat. insolatio) Vezi definitia »

HIPOPLAZÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare incompletă a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypoplasie, cf. gr. hypo – sub, plassein – a forma]. Vezi definitia »

AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »