NUMĂRÁRE, numărări, s. f. Acțiunea de a (se) număra și rezultatul ei; numărat¹, numărătură, numărătoare; numerație. – V. număra. Vezi definitia »

năsădíre, năsădíri, s.f. 1. (pop.) așezarea snopilor în arie; curățarea și aranjarea ariei pentru treierat; risipire, împrăștiere. 2. izbitură, contuzie, vânătaie. Vezi definitia »

PROFESÁRE s.f. Acțiunea de a profesa. [< profesa]. Vezi definitia »

nevoíre, nevoíri, s.f. (înv.) 1. necesitate. 2. chin, suferință. 3. greutate, dificultate. Vezi definitia »

GÂNDÍRE gândiri, s. f. 1. Facultate superioară a creierului omenesc, care reflectă în mod generalizat realitatea obiectivă prin noțiuni, judecăți, teorii etc. ◊ Gândire laterală v. lateral. 2. Factor ideal care constituie reflectarea realității obiective; spirit, conștiință. 3. Idee, gând (1), cuget; meditație, reflecție. 4. Imaginație, fantezie. – V. gândi. Vezi definitia »