TÚBĂ s.f. 1. Instrument muzical de suflat, din alamă, având tonul cel mai grav, folosit mai ales în fanfare. 2. (Anat.) Formațiune canaliculară. [< it., fr. tuba]. Vezi definitia »

báștină (de ~) loc. adj. Vezi definitia »

HANZÉLĂ, hanzele, s. f. Instalație de fabricat bomboane, caramele, având ca elemente principale o mașină de rolat^{Vezi nota}, un dispozitiv de ștanțare și o pompă cu care se introduce umplutura. – Et. nec. Vezi definitia »

PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza) Vezi definitia »

LAMBLIÁZĂ s. f. parazitoză a intestinului provocată de lamblie, care se manifestă prin dureri abdominale, diaree, anemie etc.; giardiază. (< fr. lambliase, germ. Lambert) Vezi definitia »