Definita cuvantului epigon
EPIGÓN s.m. 1. Denumire dată fiilor celor șapte comandanți care au pierit la asediul Tebei. ♦ Diadoh. 2. (Adesea ironic) Descendent, urmaș (inferior predecesorilor); scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. [< fr. épigone, it. epigono, cf. gr. epigonos – descendent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epigon
NEUROHORMÓN s. m. substanță de tip hormonal (vasopresina, ocitocina) în celulele nervoase de tip endocrin. (< germ. Neurohormon) Vezi definitia »
ATÓN, -Ă adj. 1. (despre țesuturi) atins de atonie; lipsit de vitalitate; atonic. 2. (despre vocale, silabe) fără accent, surd. (< fr. atone) Vezi definitia »
CARBÓN s. n. metaloid tetravalent în natură sub formă de grafit, în cărbunii de pământ etc. ♦ hârtie-~ = hârtie având pe una dintre fețe un strat subțire de substanță colorată, pentru copierea unui text, desen etc. pe mai multe foi; indigo. (< fr. carbone) Vezi definitia »
HISPANOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă spaniolă. (< fr. hispanophone) Vezi definitia »
ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson. Vezi definitia »