Definita cuvantului epileptogen
EPILEPTOGÉN, -Ă adj. Care produce epilepsie sau provoacă fenomene epileptice. [< fr. épileptogène].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu epileptogen
ENERGUMÉN s. m. 1. persoană care se pretinde a fi stăpânită de diavol. 2. (fig.) om exaltat, agitat. (< fr. énergumène, lat. energumenus) Vezi definitia »
LIZIGÉN, -Ă adj. rezultat în urma lizării unor celule. (< fr. lysigène) Vezi definitia »
BETHLEN (BETLENI), familie de nobili maghiari din Transilvania, originară din neamul Becse-Gergely. Mai importanți: Farkas B. (1639-1679), istoriograf și cancelar al Transilvaniei. Scrierea sa „Historia de rebus Transilvanicis” prezintă perioada dintre 1525 și 1609, cuprinzînd știri și despre Țara Românească și Moldova (Petru Rareș, Despot Vodă, Mihai Viteazul și Radu Șerban); János B. (1613-1678), istoriograf și cancelar al Transilvaniei între 1629 și 1673, cu referiri la Moldova și Țara Românească; Miklós B. (1642-1716), om de stat, cancelar al Transilvaniei și memorialist. A lăsat o valoroasă autobiografie. Vezi definitia »
MIOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a neogenului. // adj. Care aparține acestei epoci; miocenic. [Pron. mi-o-. / < fr. miocène, cf. gr. meion – mai puțin, kainos – recent, nou]. Vezi definitia »
bitúmen s. n. – Material provenit din transformarea în condiții naturale a cerii și a rășinii vegetale. Lat. bitumen (sec. XIX). Cuvînt rar; în locul lui se folosește asfalt. În schimb, se folosește der. bituminos, adj., din fr. bitumineux. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z