Definita cuvantului eglefin
EGLEFIN (Iht.) Pește marin din fam. gadidae (cod), de 50-90 cm lungime, foarte apreciat ca pește de consum (Gadus aeglefinus / Melanogrammus aeglefinus). Eglefinul eviscerat, sărat și afumat, se comercializează sub denumirea engl. haddock, consumat tradițional în Marea Britanie și SUA.
Sursa: DGE
Sursa: DGE
Cuvinte ce rimeaza cu eglefin
CANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus) Vezi definitia »
fin (fíni), s. m. – Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in. Lat. *fῑlῑānus (Pușcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca *patranus (› fr. parrain) pe baza lui pater, cf. alb. fijan, it. figliano „copil alăptat de doică”. Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Cf. și lat. *filēnus › prov. felen „nepot, ginere”. Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din lat. affinis) și Cihac, II, 717 (din alb.). Der. fină, s. f. (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, s. f. (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »
LAMANTÍN s. m. mamifer cetaceu erbivor cu corpul masiv, asemănător cu foca, care trăiește în fluviile mari din Africa și America tropicală. (< fr. lamantin) Vezi definitia »
alexandrín2 (vers) s. m., pl. alexandríni Vezi definitia »
SANGHÍN, -Ă adj. v. sangvin. Vezi definitia »