FRACTONÍMBUS s. m. fâșie de nori negri pe fondul clar al unui nimbostratus la atitudine mică. (< fr. fractonimbus) Vezi definitia »

TALÁMUS s.n. Parte a encefalului, situată la baza creierului, formată dintr-o masă de substanță cenușie prin care trec toate căile senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. // (În forma talamo- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) talamus”, „aparținând talamusului”. [< fr. thalamus]. Vezi definitia »

TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus. Vezi definitia »

FUS s. n. porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari, care au un diametru comun. ◊ ~ orar = fiecare dintre cele 24 de porțiuni în care este împărțită suprafața Pământului prin meridiane; (biol.) ~ nuclear = formație din filamente întinse între cei doi poli ai celulei, care apare în profaza diviziunii celulare. (lat. fusus, după fr. fuseau) Vezi definitia »

VÉNUS s. f. 1. (fam.) femeie de o mare frumusețe. 2. denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca paleolitică, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. (< fr. vénus) Vezi definitia »