ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) Vezi definitia »

AMPHIÓXUS s.m. v. amfiox. Vezi definitia »

NEGÚS, neguși, s. m. Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei; persoană care avea acest titlu. – Din fr. négous, germ. Negus. Vezi definitia »

TÍMUS s. n. Glandă cu secreție internă, așezată în partea superioară a toracelui, care influențează creșterea organismului în primii ani ai copilăriei și se atrofiază mai târziu. – Din fr. thymus. Vezi definitia »

SUPRAPÚS, -Ă adj. Așezat deasupra. ◊ Clasă (sau pătură) suprapusă = clasă socială conducătoare. ♦ (Despre formații geologice, epoci de civilizație) Care urmează altuia. [< suprapune]. Vezi definitia »