EXPUNCȚIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio) Vezi definitia »

MĂRĂCÍNE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcín s. m., mărăcínă s. f.] – Lat. marrucina. Vezi definitia »

omorâciúne s.f. (înv.) ucidere, moarte. Vezi definitia »

HIPOTRACȚIÚNE s.f. Tracțiune cu ajutorul cailor. [Pron. -ți-u-. / cf. it. ippotrazione]. Vezi definitia »

USTIÚNE s. f. ardere. ◊ cauterizare. (< fr. ustion, lat. ustio) Vezi definitia »