TURKMÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Turkmenia. ◊ (s. f.) limbă turcită vorbită între Marea Caspică și Marea Aral. (< rus. turkmen, fr. turkmène) Vezi definitia »

FEROMOLÍBDEN s.n. Aliaj de fier și molibden. [< fr. ferromolybdène]. Vezi definitia »

AMFIGÉN, -Ă adj. 1. cu origine dublă. 2. (despre organe vegetale) cu creștere la ambele extremități. (< fr. amphigène) Vezi definitia »

ANTRÉN s. n. însuflețire, bună dispoziție, animație. (< fr. entrain) Vezi definitia »

HEMATOGÉN, -Ă I. adj. 1. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui. 2. care provine din sânge sau aparține acestuia. II. s. n. 1. substanță feruginoasă care se găsește în gălbenușul de ou. 2. produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sângelui cu lapte și cu substanțe aromatizate. (< fr. hématogène) Vezi definitia »