HALOGÉN, -Ă, halogeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Nume generic pentru elementele fluor, clor, brom, iod și astatiniu, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. 2. Adj. Care dă naștere la săruri. – Din fr. halogène. Vezi definitia »

POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren. Vezi definitia »

SEIMÉN, seimeni, s. m. (În sec. XVII-XVIII, în Țara Românească și în Moldova) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești. [Var.: siimén, simén s. m.] – Din tc. seğmen. Vezi definitia »

RÚMEN s. n. primul compartiment al stomacului la rumegătoare. (< fr., lat. rumen) Vezi definitia »

FITOPATOGÉN, -Ă, fitopatogeni, -e, adj., s. m. (Agent fizic, chimic etc.) care provoacă îmbolnăvirea plantelor. – Din fr. phytopathogène. Vezi definitia »