ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein. Vezi definitia »

FITOPATOGÉN, -Ă adj. Care produce îmbolnăvirea plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, pathos – boală, gennan – a produce]. Vezi definitia »

RAHITIGÉN, -Ă adj. care cauzează sau favorizează rahitismul. (< fr. rachitigène) Vezi definitia »

XILÉN, xileni, s. m. Hidrocarbură lichidă care se găsește în gudronul de huilă sau în unele fracțiuni de țiței și care se întrebuințează ca solvent în industria lacurilor, a coloranților, a cauciucului etc. – Din fr. xylène. Vezi definitia »

PANCREATOGÉN, -Ă adj. de origine pancreatică. (< fr. pancréatogène) Vezi definitia »