COMBINÁȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiúne s. f.] – Din lat. combinatio, -onis. Vezi definitia »

CISTECTOMÍE, cistectomii, s. f. (Med.) Extirpare totală sau parțială a vezicii urinare. – Din fr. cystectomie. Vezi definitia »

MACROSTOMÍE s.f. (Biol.) Mărire exagerată a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. macrostomie, cf. gr. makros – mare, stoma – gură]. Vezi definitia »

EXPRÉSIE s.f. 1. Îmbinare de cuvinte, construcție sintactică cu ajutorul căreia se exprimă o comunicare, ceea ce dorești să spui; exprimare. ♦ Îmbinare (fixă) de cuvinte care exprimă (figurat) o idee. 2. Manifestare, înfățișare a sentimentelor, a ideilor etc. prin intermediul cuvintelor, gesturilor, culorilor, liniilor, sunetelor. ♦ Înfățișare a feței, reflectând o stare sufletească. 3. Formulă care exprimă raporturi matematice. [Gen. -iei, var. expresiune s.f. / < fr. expression, lat. expressio]. Vezi definitia »

CELIOSCOPÍE s. f. Metodă de examinare a interiorului cavității abdominale; peritoneoscopie. [Pr.: -li-o-] – Din fr. coelioscopie. Vezi definitia »