Definita cuvantului excitație
EXCITÁȚIE s.f. 1. Proces fiziologic manifestat prin activitatea funcțională a unei celule, a unui țesut sau a unui organ etc. ca reacție la un stimul, la un îndemn; excitare. 2. Stare de enervare, de încordare, de ațâțare; agitație. 3. Alimentarea prin curent electric a unui ansamblu de spire conducătoare pentru a produce un câmp magnetic. ♦ Ansamblul de spire prin care trece curentul de excitație. [Gen. -iei, var. excitațiune s.f. / cf. fr. excitation, lat. excitatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu excitație
HETEROSTILÍE s. f. prezența unor stile de lungimi diferite în florile aceleiași specii. (< fr. hétérostylie) Vezi definitia »
FĂȚĂRNICÍE, fățărnicii, s. f. Lipsă de sinceritate (în purtare, atitudini etc.); purtare, atitudine prefăcută, ipocrită; prefăcătorie, ipocrizie, falsitate, fățărie. – Fățarnic + suf. -ie. Vezi definitia »
CHIȚIBUȘĂRÍE, chițibușării, s. f. Faptă sau apucătură de chițibușar; acțiune plină de chițibușuri. – Chițibușar + suf. -ie. Vezi definitia »
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie. Vezi definitia »
MIRMECOCORÍE s. f. împrăștiere a semințelor unor plante de către furnici. (< fr. myrmécochorie) Vezi definitia »