CIRCULÁȚIE, circulații, s. f. Faptul de a circula. 1. Mișcare, deplasare, de obicei pe o cale de comunicație. ♦ Spec. Deplasare a sevei în plante sau a citoplasmei în interiorul celulelor. 2. Mișcare, curgere a unui lichid, a unui gaz, a unui curent etc. în interiorul unui circuit sau al unei conducte. 3. Transmitere, schimb de bunuri, de mărfuri (prin intermediul banilor), transformare a mărfurilor în bani și a banilor în mărfuri. ◊ Loc. adj. De mare circulație = foarte răspândit. ◊ Expr. A fi în circulație = a fi întrebuințat, a avea valoare. A pune (sau a introduce, a da) în circulație = a face să intre în uz, să se răspândească, să funcționeze. (Fam.) A scoate (pe cineva) din circulație = a obosi peste măsură (pe cineva), a extenua. – Din fr. circulation, lat. circulatio, -onis. Vezi definitia »

HIPERURICEMÍE s. f. creștere a cantității de acid uric și de urați din sânge. (< fr. hyperuricémie) Vezi definitia »

PEDEPSÍE, pedepsii, s. f. (Pop.) Epilepsie. – Contaminare între epilepsie și pedeapsă. Vezi definitia »

NEVROGLÍE s.f. (Biol.) Țesut conjunctiv situat între neuroni. [Gen. -iei, var. neuroglie s.f. / < fr. névroglie, cf. gr. neuron – nerv, glia – clei]. Vezi definitia »

CHISTECTOMÍE s. f. extirpare chirurgicală a unei formații chistice. (< fr. kystectomie) Vezi definitia »