SUBSÉCȚIE s.f. Subdiviziune a unei secții (într-o întreprindere). [Gen. -iei. / < sub- + secție]. Vezi definitia »

EXCÉPȚIE, excepții, s. f. 1. Abatere de la regula generală; ceea ce nu se supune normei generale. ◊ Expr. Cu excepția... = afară de... Fără excepție = fără deosebire. 2. Abatere îngăduită de lege de la aplicarea anumitor norme juridice. 3. Mijloc de apărare într-un litigiu, tinzând fie la amânarea soluționării acestuia, fie la înlăturarea pretențiilor reclamantului, fără a se intra în examinarea litigiului. – Din fr. exception, lat. exceptio. Vezi definitia »

victórie (-ii), s. f. – 1. Biruință. – 2. Trăsură cu cai. Lat. victoria (sec. XIX). – Der. victorios, adj., din fr. victorieux. Vezi definitia »

PERSEVERÁȚIE s. f. Perseverență. ♦ Spec. (Med.) Statornicie în anumite acte, gesturi sau atitudini, repetate cu încăpățânare bolnăvicioasă. [Var.: perseverațiúne s. f.] – Din fr. persévération. Vezi definitia »

PORENCEFALÍE s.f. Boală la copii caracterizată prin existența unor cavități deschise la suprafața creierului. [Gen. -iei. / < fr. porencéphalie]. Vezi definitia »