INCIZÍV, -Ă adj. v. incisiv. Vezi definitia »

EPURATÍV, -Ă adj. de natură a epura, purificator. (< fr. épuratif) Vezi definitia »

DEFECTÍV, -Ă, defectivi, -e, adj. (Despre cuvintele flexibile) Care are flexiunea incompletă, lipsit de unele forme gramaticale, care nu se întrebuințează la toate formele gramaticale. – Din fr. défectif, lat. defectivus. Vezi definitia »

CALIFICATÍV, -Ă I. adj. care califică, arată o calitate. II. s. n. cuvânt, termen prin care este caracterizată o persoană, un lucru etc. ◊ notă, mențiune cu care se apreciază sârguința elevilor și a studenților, activitatea oamenilor muncii. (< fr. qualificatif) Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. Vezi definitia »