PLANTÁȚIE, plantații, s. f. 1. Totalitatea plantelor cultivate după o anumită metodă pe un teren amenajat în acest scop. ◊ Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vântului etc. 2. Mare gospodărie caracterizată prin monocultura unor plante tehnice și alimentare în condiții speciale de climă (tropicală și subtropicală). [Var.: plantațiúne s. f.] – Din fr. plantation. Vezi definitia »

AEROTAXÁȚIE s.f. Metodă de determinare a elementelor caracteristice ale arboretelor prin observare directă sau cu ajutorul fotogramelor aeriene. [Cf. germ. Aerotaxis]. Vezi definitia »

DOXOLOGÍE, doxologii, s. f. Cântare liturgică închinată sfintei Treimi. – Din ngr. doxologhía. Vezi definitia »

INDICÁȚIE s.f. Îndrumare, informație, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicațiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio]. Vezi definitia »

PARALIZÍE s.f. Pierdere totală sau parțială a mobilității și a sensibilității corpului, cauzată de obicei de leziuni pe creier sau în măduva spinării. [Gen. -iei. / < fr. paralysie, cf. lat., gr. paralysis < para – în lungul, lysis – dizolvare]. Vezi definitia »