FLANCÁ vb. tr. 1. a apăra, a susține din flanc. ◊ (fig.) a însoți pe cineva (pentru a-l păzi). ◊ a trage asupra flancului unei (sub)unități dintr-o direcție perpendiculară pe direcția sa de acțiune. 2. (despre un grup de clădiri) a mărgini lateral. (< fr. flanquer) Vezi definitia »

întuflicá vb. I (înv.) 1. a mânca repede și cu lăcomie, a înfuleca. 2. (refl.) a se ghiftui. Vezi definitia »

CLARIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) lămuri, a (se) desluși; a (se) limpezi. [P.i. clarífic. / cf. fr. clarifier < lat. clarus – limpede, facere – a face]. Vezi definitia »

IMNIFICÁ vb. tr. a scrie imnuri în cinstea cuiva, a proslăvi. (< imn + -fica) Vezi definitia »

ÎMPIEDICÁ, împiédic, vb. I. 1. Refl. A se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (și a cădea); a se poticni. ◊ Expr. A se împiedica în picioare = a se împletici. A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele. A se împiedica la vorbă = a gângăvi. ♦ Fig. A da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stingherește. 2. Tranz. A pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi. ♦ A înfrâna roțile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu). ♦ A pune piedica de siguranță la mecanismul armelor de foc. 3. Tranz. Fig. A opri, a ține în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva. [Var.: (reg.) împiedecá vb. I] – Lat. impedicare. Vezi definitia »