păúză, păúze, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre prăjinile care, legate împreună la unul dintre capete, se așază pe vârful stogului de fân sau pe acoperișurile din paie; martac. 2. momâie, sperietoare (de păsări). Vezi definitia »

tróiță (-țe), s. f. – 1. Treime. – 2. Triptic. – 3. Crucifix, rugă. Sl. (rus.) troica (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 423). – Der. troicinic, adj. (se zice despre imnurile liturgice care slăvesc Sfînta Treime), din sl. troičῑnŭ (Tiktin). Vezi definitia »

DANTÍSTICĂ s.f. (Lit.) Dantologie. [< it. dantistica]. Vezi definitia »

SCENÉTĂ s.f. Mică comedie într-un act, cu personaje puține. [Pron. sce-. / < it. scenetta, cf. fr. saynète, după scenă]. Vezi definitia »

SCĂRICÍCĂ, scăricele, s. f. Scăriță (1). – Scară + suf. -icică. Vezi definitia »