NEOANARHÍSM s. n. curent politic care reia și actualizează unele teze ale vechiului anarhism. (< neo- + anarhism) Vezi definitia »

SOLECÍSM s. n. greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). (< fr. solécisme, lat. solecismus) Vezi definitia »

KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it. kantianismo) Vezi definitia »

FILOGERONTÍSM s.n. Teorie care susține regresul în domeniul materiei vii prin îmbătrânirea și extincția predestinată a speciilor. [Cf. fr. philogérontisme]. Vezi definitia »

STOICÍSM s.n. 1. Curent filozofic creat de Zenon în sec. IV î.e.n. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului. 2. Tărie, fermitate sufletească în fața greutăților vieții. [Pron. sto-i-. / cf. fr. stoïcisme]. Vezi definitia »