VOMITÓRIU, vomitorii, s. n. (În antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Vezi definitia »

CONTRÁRIU s.n. Fiecare dintre cele două laturi, însușiri sau tendințe interne ale obiectelor și proceselor opuse unele altora. // adj. v. contrar. [< lat. contrarius, cf. it. contrario]. Vezi definitia »

NEUROCRÁNIU s.n. Porțiune a cutiei craniene care conține creierul. [Pron. -niu. / cf. it. neurocranio < gr. neuron – nerv, kranion – craniu]. Vezi definitia »

iasaccíu, iasaccíi, s.m. (înv.) soldat turc pentru pază; cavaz. Vezi definitia »

saichíu s.n. (reg.) substanță grasă cu care se alimentează opaițul și candela. Vezi definitia »