RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rușu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu. Vezi definitia »

oturaclíu, -íe, oturaclíi, adj. (înv.) stabil, statornicit. Vezi definitia »

ÍNDIU s. n. Element chimic, metal maleabil, alb-argintiu, care se găsește în cantități mici în blendă și care este folosit la acoperirea suprafețelor metalice, în unele aliaje etc. [Var.: índium s. n.] – Din fr. indium. Vezi definitia »

ADÁGIU, adagii, s. n. (Livr.) Maximă, sentință, aforism. – Din lat. adagium, fr. adage. Vezi definitia »

ROZÁRIU s.n. Culegere de rugăciuni pentru fecioara Maria. [Pron. -riu. / < lat.bis. rosarium, cf. it. rosario, fr. rosaire]. Vezi definitia »