CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros]. Vezi definitia »

ZOOPALEONTOLOGÍE S. f. Știință care studiază animalele fosile. [Pr.: -le-on-] – Din fr. zoopaléontologie. Vezi definitia »

CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries) Vezi definitia »

VEXILOGÍE s.f. Disciplină istorică având ca obiect de studiu steagurile din diferite epoci și țări. [Gen. -iei. / < fr. vexilogie, cf. lat. vexillum – vexil, gr. logos – studiu]. Vezi definitia »

ZOOMORFÍE s. f. parte a zoologiei care studiază conformația animalelor. (< fr. zoomorphie) Vezi definitia »