Definita cuvantului carie
CÁRIE s. f. 1. boală a dinților prin măcinare lentă și progresivă a smalțului și a dentinei. ◊ supurație interstițială a țesutului osos. 2. defect superficial al pieselor turnate, sub forma unor canale cu margini neregulate. ◊ degradare a lemnului prin găurire și măcinare de către cari. (< fr. carie, lat. caries)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu carie
REINVESTIGÁȚIE s. f. reluare a unei investigații. (< engl. reinvestigation) Vezi definitia »
ISTORIOGRAFÍE s.f. Disciplină care studiază scrierile istoriografice; știința istoriei (2) [în DN]; (p. ext.) totalitatea scrierilor istorice dintr-o anumită țară sau dintr-o anumită epocă. ◊ Istoriografie literară = totalitatea lucrărilor științifice având ca obiect studiul istoriei unei literaturi. [Pron. -ri-o-. / < fr. historiographie]. Vezi definitia »
PROTANOPÍE s.f. (Med.) Incapacitate a ochiului de a vedea roșul. [< fr. protanopie, cf. gr. protos – primul (roșul e socotită prima dintre culorile spectrului), a – fără, ops – vedere]. Vezi definitia »
PROGENÍE, progenii, s. f. (Med.) Prognatism. – Din germ. Progenie. Vezi definitia »
suflaníe s.f. (reg.) suflare, ființă, vietate, viețuitoare; omenire, lume. Vezi definitia »