ghiară (gheáre), s. f. 1. Formație cornoasă ascuțită crescută la vîrful degetelor unor păsări și mamifere. 2. Cîrlig, cange. – Var. gheară. – Lat. *ung(u)laris, al cărui rezultat normal este *înghiare, separat artificial în în ghiare din rațiuni de fonetică sintactică ușor de înțeles. Cf. unghie. Se cuvine să adăugăm că acest cuvînt lipsește din dialecte, fapt pentru care pare posibil să fie vorba de o der. internă a limbii rom., plecîndu-se de la unghioară, dim. de la unghie, pronunțat înghiară (cf. umblu și îmblu). Totuși, Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687 (cf. Pușcariu 713; REW 3690; DAR) propune un lat. *garra, de origine celtică, de unde sp. garra; pentru a evita dificultatea fonetică pleacă de la un dim. *garrula, cu metateză *glarra; însă această ipoteză a fost abandonată pentru sp. (Corominas, II, 687-92) și nu poate fi valabilă pentru limba rom. Cihac, II, 101, pleca de la sgîria; și Pușcariu, Dacor., III, 380, din germ. Kralle. – Der. înghera, vb. (rar, a apuca, a înhăța); ghera, vb. (a zgîria); gheran, s. n. (braț al cleștelui). – Cf. gheura. – [Art. 3691] Vezi definitia »

sălbăticitúră, sălbăticitúri, s.f. (reg.) sălbăticiune. Vezi definitia »

pruncúță, pruncúțe, s.f. (reg.) 1. prunculiță (v.), fetiță. 2. fată tânără. Vezi definitia »

MANUFACTÚRĂ s. f. 1. formă de producție industrială, bazată pe predominarea muncii manuale, pe diviziunea muncii în cadrul atelierului. 2. întreprindere corespunzătoare acestei forme de producție. 3. produs obținut prin prelucrarea (manuală) a unor materii prime. (< fr. manufacture, germ. Manufaktur) Vezi definitia »

CANDELĂ² (‹ fr.) s. f. Unitate de măsură pentru intensitatea luminoasă (simbol: cd), egală cu intensitatea luminoasă emisă pe o anumită direcție, la temperatura de solificare a platinei și la presiunea atmosferică normală, de către suprafața unui radiator integral (corp negru) cu aria de 1/600.000 m², perpendiculară pe direcția respectivă. Vezi definitia »