poleájen, poleájene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum. Vezi definitia »

polén s.m. sg. (reg.) pelin. Vezi definitia »

TOLUÉN s.n. Hidrocarbură aromatică lichidă, incoloră, inflamabilă, din gudroanele de huilă, folosit ca solvent, la fabricarea unor coloranți, medicamente, etc.; metilbenzen. [Sil. -lu-en] (din fr. toluène) Vezi definitia »

PRIÉTEN, -Ă, prieteni, -e, s. m. și f. Persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune; amic. ♦ Amant, iubit. [Pr.: pri-e-. – Var.: (reg.) priétin, -ă s. m. și f.] – Din sl. prijatelĩ. Vezi definitia »

MONDÉN, -Ă adj. care aparține unei vieți luxoase; (și s.) care duce o viață de petreceri; referitor la o astfel de viață. (< fr. mondain) Vezi definitia »