RĂZUIÁLĂ, răzuieli, s. f. Răzuire. [Pr.: -zu-ia-] – Răzui + suf. -eală. Vezi definitia »

capîntórtură (capîntórturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (‹ lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică. Vezi definitia »

apostímă (-me), s. f. – Abces, tumoare. – Var. (mod.) apostemă. Gr. ἀπόστημα (Gáldi 151). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

strânsură de inimă expr. (pop.) infarct miocardic. Vezi definitia »

CHERATOMICOZĂ s. f. afecțiune a corneei datorată unei ciuperci patogene. (< fr. kératomycose) Vezi definitia »