țimiráș, țimiráși, s.m. (înv.) curier poștal având coif cu blazon. Vezi definitia »

MĂRITÍȘ, măritișuri, s. n. Măritat¹. – Mărita + suf. -iș. Vezi definitia »

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »

MONDIRÁȘ s. n. v. mundiraș. Vezi definitia »

BĂȘTINÁȘ, -Ă, băștinași, -e, adj. (Adesea substantivat) Care se află din moși-strămoși pe pământul pe care locuiește; autohton, indigen. – Din baștină + suf. -aș. Vezi definitia »