hortúm, hortúmuri, s.n. (înv.) 1. trompă (de elefant), proboscidă. 2. furtun, tulumbă. Vezi definitia »

VOLÚM s. n. I. 1. carte broșată sau legată. 2. diviziune a unei lucrări editate în mai multe volume (I, 1); tom. II. 1. spațiu ocupat de un corp. ◊ figură geometrică cu trei dimensiuni. ◊ mărimea spațiului unui corp, cu ajutorul unei formule. 2. cantitate globală. ◊ debit (de apă) al unei fântâni, al unui izvor, fluviu etc. 3. forță, amploare a sunetelor emise de o voce, produse de un instrument. ◊ nivelul de intensitate sonoră al semnalelor audio. (< fr. volume, lat. volumen) Vezi definitia »

CERÍTHIUM s. n. Gen de moluște gasteropode cu cochilia alungită, în spirală, cu striații. [Pr.: -ti-] – Cuv. lat. Vezi definitia »

contínuum (-nu-um) s. n., pl. contínuumuri Vezi definitia »

IRÍDIUM s. n. v. iridiu. Vezi definitia »