TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite. Vezi definitia »

ANTOFILÍT s. n. amfibol care conține fier și magneziu. (< fr. anthophyllite) Vezi definitia »

vanadinít s. n. ~ Vezi definitia »

CÂNTĂRÍT¹ s. n. Faptul de a cântări. – V. cântări. Vezi definitia »

GIUVAIERGERÍT s. n. v. GIUVAIERGERÍE (1.) Arta giuvaiergeritului; lucrare făcută de giuvaiergiu. [DEX '98] Vezi definitia »