PROTUBERÁNȚĂ, protuberanțe, s. f. 1. Parte a unui obiect, a unui organ etc. ieșită în relief; proeminență, ieșitură. 2. Nor de gaz incandescent care apare pe fondul coroanei solare în forma unor limbi de foc. – Din fr. protubérance. Vezi definitia »

CELIOCENTÉZĂ s. f. puncție abdominală. (< fr. coeliocentèse) Vezi definitia »

CRÓNICĂ s.f. 1. Scriere în care se expun cronologic evenimentele din viața unui popor; letopiseț, anale. 2. Articol de ziar, de revistă, care comentează evenimente la ordinea zilei. ◊ Cronică literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. Comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. [Var. hronic s.n., hronică s.f. / < lat. chronica, cf. fr. chronique, gr. chronica < chronos – timp]. Vezi definitia »

ALDOXÍMĂ s. f. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina. (< fr., engl. aldoxime) Vezi definitia »

MICRODIORÁMĂ s.f. Dioramă de dimensiuni mici. [Pron. -di-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »