hutrupí, hutrupéște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se surpa. Vezi definitia »

cupí, cupésc, vb. IV (reg.) 1. a coase cu împunzături rare, strângând ața; a (se) strânge, a (se) încreți. 2. a încolți, a strâmtora (pe cineva). Vezi definitia »

ațipí (ațipésc, ațipít), vb. – A începe să doarmă, a fi cuprins de somn ușor. Lat. *adtĕpῑre, de la tĕpēre (Candrea, Rosetti, I, 163), poate contaminat cu lat. *adsopῑre (› fr. assouvir și assoupir). Pentru DAR, originea cuvîntului este necunoscută. Spitzer, Dacor., III, 647, îl consideră identic cu țipa și de origine imitativă, opinie reluată de Scriban. – Der. ațipeală, s. f. (faptul de a ațipi). Vezi definitia »

OKÁPI s.f. (Zool.) Specie de girafă din Africa, cu gâtul mult mai scurt și cu blana zebrată la spate. [< fr., it. okapi < cuv. bantu]. Vezi definitia »

a trage în plopi expr. (la fotbal) a expedia mingea mult peste poarta adversă. Vezi definitia »