ciuí, pers. 3 sg. ciuiéște, vb. IV (reg., înv.) 1. cârâi. 2. a zgârâia. Vezi definitia »

buí (-uésc, -ít) vb. – A năvăli, a se repezi, a da buzna. Sl. buiti sę, bujǫ sę pe care dicționarele îl traduc prin „in deliciis vivere”, dar al cărui sens pare a fi fost „sese (in deliciis) praecipitare”, cf. sb., cr. bujati „a fi furios”, pol. bujać „a-și ieși din fire” rom. buiac. Înv. Vezi definitia »

șnaițuí, șnaițuiésc, vb. IV (reg.) a face șnaițuri (cărări) prin pădure, pentru a trage buștenii la vale. Vezi definitia »

vălțuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vălțuiésc, imperf. 3 sg. vălțuiá; conj. prez. 3 să vălțuiáscă Vezi definitia »

ZDRĂVUÍ, zdrăvuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A venera. (din sl. zdraviti) Vezi definitia »